reformism, curent politic oportunist în mişcarea muncitorească, potrivnic marxismului, care urmăreşte înlocuirea luptei revoluţionare a clasei muncitoare pentru răsturnarea capitalismului, pentru socialism, cu lupta pentru reforme care nu ating bazele orînduini capitaliste. R. a apărut la sfîrşitul sec. al XlX-lea, avînd ca bază socială aristocraţia muncitorească. R. a devenit, după moartea lui Engels, ideologia oficială a Internaţionalei a Il-a. în epoca contemporană, partizanii r. răspîndesc în rîndul celor ce muncesc iluzia despre posibilitatea „transformării” treptate a capitalismului şi integrării lui în socialism, renunţă tot MAI deschis la principiile fundamentale ale socialismului. Respingînd r„ marxism-leninismul nu neagă oportunitatea luptei pentru reforme în condiţiile capitalismului. Partidele comuniste şi muncitoreşti din ţările capitaliste luptă pentru realizarea unor reforme menite să ducă la îmbunătăţirea situaţiei clasei muncitoare, a ţărănimii, a celorlalţi oameni ai muncii, pentru cucerirea sau lărgirea drepturilor şi libertăţilor democratice etc. Unele partide comuniste din ţări ale Europei unde capitalismul monopolist de stat este dezvoltat acordă un loc important luptei pentru înfăptuirea unor reforme democratice, adînci, de structură, care urmăresc să restrîngă puterea economică şi politică a monopolurilor. Fără a avea ca obiectiv răsturnarea imediată a capitalismului, aceste reforme constituie o etapă a luptei pentru socialism, o fază pregătitoare a revoluţiei socialiste.