repunere în termen (DR.), constatarea, de către instanţa judecătorească sau de către organul arbitrai, că depăşirea unui termen de prescripţie este pricinuită de cauze temeinic justificate, iar a unui termen de decădere de împrejurări mai presus de voinţa părţii. în asemenea situaţii este posibil ca, după împlinirea acelor ter­mene, să se dea curs unei ac­ţiuni în justiţie sau unei căi de atac împotriva unei hotărîn, să se dea urmare unei execu­tări silite ori să se accepte moştenirea.