recensămint (STATIST.), formă specială de observare statistică de mare amploare, de obicei periodică şi exhaustivă, în care culegerea datelor despre fenomenele supuse observării se face direct de către observatorii speciali trimişi la faţa locului. R. este cea mai veche înregistrare statistică, cunoscută încă din antichitate. Teoria şi tehnica r, moderne au elaborat unele principii şi au stabilit condiţiile ce trebuie respectate (să fie investite cu autoritate de stat, pregătite din timp, momentul său critic să fie bine ales, înregistrările să se efectueze unitar, simultan şi într-un timp scurt pe întreg teritoriul supus observării, de către cadre instruite special în acest scop). în practică se mai numesc r. şi unele observări statistice de mare amploare, efectuate pe baza datelor din dările de seamă (ex. r. cadrelor, r. stocurilor de materiale, r. utilajelor). — Recensămintul populaţiei, recersămînt al cărui scop îl constituie stabilirea, pe întreg teritoriul unei ţări la un moment dat, după un program unitar, a numărului şi structurii populaţiei după principalele sale caracteristici demografice, economice şi social-culturale: sex, vîrstă, stare civilă, naţionalitate, limbă maternă, nivel de instruire, ocupaţie, ramură de activitate, categorie socială etc. Ultimul recensămînt al populaţiei din România a avut loc la 15 martie 1966.