radioreleu (telec.), sistem de radiocomunicaţie uni- sau bilaterală, constituit din două staţiuni terminale şi un lanţ de staţiuni intermediare echipate cu cîte un radioreceptor şi un radioemiţător, pentru ca semnalele emise să poată fi retransmise de staţiunile terminale între care se realizează comunicaţia fără fir (ex. retransmisia prin r. a programelor de televiziune). Pentru radiocomunicaţiile prin r. se folosesc în prezent numai undele ultrascurte, care permit transmiterea unei cantităţi mari de informaţie, pot fi concentrate cu ajutorul antenelor directive în fascicule înguste, sînt mult mai puţin influenţate de perturbaţiile electromagnetice şi permit realizarea comunicaţiilor cil emiţătoare de mică putere. Undele ultrascurte propagîndu-se practic numai pînă la limita vizibilităţii directe, distanţele dintre staţiunile intermediare nu trebuie să fie mai mari de 40—100 km, în funcţie de înălţimea antenelor folosite. Aceasta permite ca radiocomumcaţiile prin r. învecinate şi cu trasee distanţate la cîteva sute de kilometri să nu fie perturbate reciproc, chiar dacă lucrează în aceeaşi gamă de frecvenţe.