radiodifuziune (TELEC.), radiocomunicaţie unilaterală care constă în transmisiunea sistematică a unor programe so¬nore sau vizuale şi sonore asociate (în cazul televiziunii radiodifuzate), destinate recepţiei publice. In principiu, r. constă în: a) traducerea (transformarea) unui mesaj (acustic sau optic) într-un semnal electric echivalent, efectuată în studiouri de r. sonoră sau de televiziune, special construite şi înzestrate cu aparatajul necesar traducerii mesajului (microfoane, camere de luat vederi etc); b) modularea cu acest semnal (reglat şi amplificat în prealabil) a unor unde radioelectrice şi emisiunea acestora, în staţiuni de r., care cuprind unul sau mai multe emiţătoare, un grup de antene şi alte instalaţii; c) propagarea undelor radioelectrice şi d) recepţia undelor radioelectrice, demodularea semnalului electric obţinut, amplificarea şi transformarea semnalului rezultat într-un mesaj de aceeaşi natură (sonor sau optic) şi reproducînd cît mai fidel mesajul iniţial (efectuate cu ajutorul radioreceptoarelor aflate la abonaţi). Prin r. se asigură transmiterea unei mari varietăţi de programe, a unei mari cantităţi de informaţie şi promptitudinea informării. După realizarea în 1920 a primei transmisiuni radiofonice pentru public (v. şi electronică; emiţător), r. a cunoscut o dezvoltare rapidă, între 1920 şi 1924 au fost inaugurate sisteme de r. în toate statele mari, iar în 1930 majoritatea statelor de pe glob dispuneau de staţiuni de radio-emisie. Numărul staţiunilor a crescut de la aproximativ 600 în 1925 la circa 12 600 staţiuni de radiodifuziune sonoră şi 2 380 staţiuni de televiziune, în 1963, ajungîndu-se ca în ultimul deceniu, pe scară mondială, numărul abonaţilor r. să-l întreacă pe acela al cititorilor de ziare; în 1963 existau 400 000 000 de radioreceptoare radiofonice şi 130 000 000 de televizoare în funcţiune. Problemele foarte variate (distribuirea radiofrecvenţelor, cercetarea ştiinţifică-tehnică, transmisiunea de programe internaţionale, reţelele de radiocomunicaţii etc.) ridicate de răspîndirea r. necesită coordonarea activităţii diferitelor organe şi instituţii de specialitate. Pe plan internaţional ea este efectuată de Comisia electrotehnică internaţională, Comitetul consultativ internaţional de radiocomunicaţii, Organizaţia internaţională de radiodifuziune şi televiziune, Uniunea europeană de radiodifuziune etc. V. şi Radioteleviziunea română.