Radioteleviziunea română (Comitetul de radiodifuziune şi televiziune de pe lingă Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România), organ central care elaborează, organizează şi coordonează difuzarea programelor de radiodifuziune sonoră şi televiziune din ţara noastră. Primele emisiuni experimentale de radio au avut loc în 1925, sub egida Institutului electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. In octombrie 1927 a fost înfiinţată Societatea de difuziune radio-telefonică din România, transformată ulterior în Societatea română de radiodifuziune, cu participare mixtă, de stat şi particulară, care, în iunie 1948, a trecut în patrimoniul statului. Primele ei emisiuni de radio s-au transmis în noiembrie 1928. în perioada anilor 1939—1944 a funcţionat postul ilegal de radio „România liberă”, înfiinţat de Partidul Comunist Român. In mai 1949 a fost constituit Comitetul de radioficare şi radiodifuziune de pe lîngă Consiliul de Miniştri. La sfîrşitul anului 1956 a intrat în funcţiune prima staţie de televiziune din ţară. Din 1958 R.r. funcţionează cu actuala denumire. R.r. emite trei programe centrale de radio din Bucureşti. Funcţionează de asemenea cinci studiouri regionale de radio (la Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Tîrgu-Mureş). în 1965 s-au difuzat pentru străinătate emisiuni în 13 limbi. La sfîrşitul aceluiaşi an existau în ţara noastră 30 de staţii de radioemisiune şi 26 de staţii de televiziune (inclusiv staţiile de retransmisiune). R.r. editează, săptămînal, „Programul de radio şi televiziune”. R.r. are legături cu 70 de organisme similare din 60 de ţări şi face parte din Organizaţia internaţională de radiodifuziune şi televiziune (O.I.R.T.).