radiocomunicaţie (TELEC.), telecomunicaţie prin intermediul undelor radioelectrice neghidate. Reprezintă forma cea mai răspîndită de telecomunicaţie, fiind superioară celorlalte prin distanţa de transmisiune, cantitatea de informaţie transmisă şi prin calitatea transmisiunii. R. poate fi unidirecţională (ex. radiodifuziunea) sau bidirecţională (ex. radio-telefonia), mesajele în cele două sensuri putînd fi transmise simultan (sistemul duplex) sau succesiv (sistemul simplex). După tipul transmisiunii, r. pot fi: telegrafice, telefonice, de facsimile, de televiziune, complexe etc. V. şi radiofrecvenţă.