Silurian (STRAT.), a treia perioadă a erei paleozoice, considerată în trecut perioadă a doua; este caracterizată prin apariţia a numeroase şi variate organisme. Flora siluriană este reprezentată prin alge calcaroase şi prin primele plante terestre (psilofitale), care apar spre sfârşitul perioadei. În fauna s. se cunosc toate încrengăturile de nevertebrate, acum ivindu-se şi primele cordate. Dintre nevertebrate prezintă importanţă deosebită tnlobiţii, nautiloidele, brahiopodele, coralierii tabulaţi şi te-tracoralierii, cistoidele, crinoidele, gigantostraceii etc. Cordatele sunt reprezentate prin graptoliţi, fosile caracteristice principale, care se folosesc pentru separarea etajelor S., şi prin agnathe. Tot în s. s-au format depozite neritice, care predomină, batiale şi lagunare. Formaţiile s. apar în Europa, în regiunea scutului baltic, în insulele britanice, în zona ardeno-polonă, în Colinele Timan, în munţii Urali şi în câteva regiuni din zona mediteraneană. În Republica Socialistă România, S. a fost găsit, prin foraje, în Podişul Moldovenesc, Câmpia Română şi Dobrogea, unde apare şi la suprafaţă. În timpul s. s-a desăvârşit orogeneza caledoniană, începută în ordovician. În urma căreia a rezultat catena scandinavă.