Senzaţie, formă de reflectare nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor lumii obiective ca urmare a acţiunii lor asupra organelor de simţ. S. sunt imagini subiective ale realităţii obiective; ele reprezintă transformarea energiei stimulului exterior în fapte de conştiinţă prin intermediul activităţii analizatorilor. Strâns legată de percepţie, s. este greu de diferenţiat de aceasta, ambele făcând parte, alături de reprezentări, din treaptă senzorială a cunoaşterii. S. reprezintă o formă mai elementară de reflectare decât percepţia; ea reflectă însuşirile izolate ale obiectelor şi fenomenelor (culoarea, sunetul, mirosul, gustul etc), fiind legată de activitatea unui anumit analizator (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ etc), pe când percepţia reflectă obiectul în ansamblul lui. S. şi percepţiile reprezintă izvorul iniţial al tuturor cunoştinţelor noastre despre realitate, singurul canal prin care suntem legaţi nemijlocit de aceasta; ele oferă materialul pentru formele mai complexe de cunoaştere, pentru gândirea abstractă.