retină (lat. med. retina, din lat. rele „reţea”; MED.), mem­brană interioară, nervoasă, a ochiului, formată din prelungi­rile nervului optic. Reprezintă aparatul de recepţie şi de formare a imaginilor vizuale. Foarte subţire, r. este alcătuită din mai multe straturi de ce­lule şi de fibre suprapuse. Ele­mentele structurale esenţiale ale r. sînt celulele vizuale (celule senzoriale în formă de conuri şi de bastonaşe), care primesc impresiile optice. Por­ţiunea cea mai sensibilă a rM situată la extremitatea poste-noară a axului anteroposterior al ochiului, se numeşte pata galbenă (macula lutea)., care prezintă în mijlocul ei o gro­piţă (fovea centralis). Aici densitatea celulelor-conuri, impor­tante pentru percepţia vizuală din timpul zilei şi a culorilor, este maximă. V. şi ochi.