Sanatoriu (lat. sanatorius „care vindecă”; MED.), instituţie medicală în care sunt tratate unele boli cronice: reumatismul, cardiopatiile, nevroza şi în special tuberculoza. S. pentru tuberculoză pulmonară sunt construite de obicei în regiunile de munte, la altitudini variind între 500 şi 800 m, ferite de ceaţă şi de praf. S. pentru tuberculoză osteoarticulară, cutanată şi ganglionară sunt situate pe malul mării. Există şi s. de repaus şi recuperare pentru convalescenţi şi invalizi.