Scoarţă1 1. (BOT.) Ţesut protector extern, care acoperă tulpina cu ramificaţiile ei şi rădăcina plantelor. 2. (ANAT., FlZlOL.) Scoarţă cerebrală v. cortex cerebral. 3. (AGR.) V. crustă. 4. (GEOL.) Scoarţa terestră, înveliş extern, solid, al Pământului, cu o grosime care variază între 5 şi 8 km în domeniul oceanic şi între 30 şi 80 km în domeniul continental. S.t. este limitată la partea inferioară de mantaua Pământului prin suprafaţa de discontinuitate seismică a lui Mohorovicic, în lungul căreia undele longitudinale ale cutremurelor îşi schimbă brusc viteza de propagare de la 7,2 la 8 km/s. După constituţia pe-trografică se distinge o s.t. de tip continental, formată dm trei pături: sedimentară, granitică şi bazaltică, şi o s. de tip oceanic, formată din pătura bazaltică şi o pătură sedimentară relativ subţire. În s.t. au loc principalele fenomene geologice (magmatice, meta-morfice, tectonice etc); în partea superioară a ei sunt localizate zăcăminte de substanţe minerale utile exploatate de oameni. V. şi 1itosferă.