Satiră 1. Specie a poeziei lirice, în care se demască şi se ridiculizează, cu intenţii moralizatoare, aspecte negative ale vieţii individuale sau sociale. Puţin dezvoltată. Ia grecii antici, ea a fost cultivată mai ales de romani (Horaţiu, Iuven a l). În epoca modernă, în literatura universală specia a fost ilustrată de Ariosto, J. du Bellay, Boileau, Dryden, Pope, A. Cantemir, Heine ş.a. În literatura română au scris s. Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, M. Eminescu, Al. Vlahuţă ş.a. 2. Orice scriere cu caracter de critică batjocoritoare, vehementă.