Sancţiune (DR.) 1. Sancţiune civilă (în înţeles larg), consecinţă a nerespectării anumitor cerinţe prevăzute de lege pentru formarea unui act juridic (ex. Nulitatea unui act juridic pentru violenţă, eroare, doi, incapacitate) sau consecinţă de care se poate prevala, potrivit legii, una dintre părţile din contractul valabil format, ca urmare a nerespectării de către de a plăti o amendă aplicată pe cale administrativă. 6. Sancţiune în dreptul internaţional, consecinţă a încălcării unei norme de drept internaţional, constând în măsuri de ordin politic, economic sau militar, luate de state, individual sau colectiv (ex. Ruperea relaţiilor diplomatice, a relaţiilor comerciale, blocada). Potrivit Cartei O.N.U., s. militare pot fi aplicate numai în temeiul unei hotărîn a Consiliului de Securitate al O.N. U.