Securitate colectivă, stare a relaţiilor dintre state, creată ca urmare a unor măsuri comune, prevăzute în tratate, luate în scopul apărării împotriva unei agresiuni. Măsurile de s.c. constituie un mijloc eficace de consolidare a păcii. După primul război mondial, pactul Ligii Naţiunilor proclama, printre obiectivele organizaţiei, asigurarea s. c, indicând şi unele măsuri în această privinţă. Printre oamenii politici din acea perioadă care au militat în mod deosebit pentru s.c. în Europa a fost şi Nicolaie Titulescu. În 1933, U.R.S.S. a încheiat mai multe convenţii pentru definirea agresiunii, iar apoi a militat pentru încheierea unui pact răsăritean de securitate. După cel de-al doilea război mondial, în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite s-a prevăzut instituirea unui sistem mondial de s.c. Ţările socialiste au făcut o serie de propuneri privind crearea unui sistem de s.c. Asigurarea s.c. în Europa este unul dintre principalele obiective urmărite prin Tratatul de la Varşovia. Declaraţia cu privire la întărirea păcii şi securităţii în Europa, adoptată la Bucureşti în iulie 1966 de statele participante la Tratatul de la Varşovia, pornind de la ideea că s.c. este o problemă complexă care cere eforturi susţinute în vederea eliminării treptate a surselor de tensiune şi de fricţiuni între state, a neîncrederii între popoare, împrăştierii atmosferei de teamă de război, prezintă un bogat program de acţiune şi o bază largă de discuţii pentru găsirea căilor celor mai bune în vederea realizării s.c. în Europa. Una dintre a-cejte căi este lărgirea şi consolidarea continuă a relaţiilor de colaborare cu toate ţările, indiferent de orânduirea lor socială, dezvoltarea raporturilor de cooperare între toate popoarele din Europa pe baza principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, a neamestecului în treburile interne. Aplicarea acestor principii reprezintă unul dintre comandamentele fundamentale ale vieţii contemporane, sirgura bază raţională acceptabilă pentru soluţionarea nenumăratelor probleme pe care le ridică raporturile dintre state şi popoare, pentru salvgardarea păcii şi securităţii în lume. România desfăşoară o activitate perseverentă pentru dezvoltarea relaţiilor dintre state în spiritul Declaraţiei. Ea acordă o importanţă deosebită aplicării în viaţă a principiilor cuprinse în Rezoluţia adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite cu privire la dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate între ţări cu sisteme sociale diferite. În mod special, România depune eforturi consecvente pentru dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi colaborare între ţările din Balcani şi regiunea Mării Adriatice. Înfăptuirea securităţii europene prezintă o mare însemnătate nu numai pentru popoarele de pe continentul acesta; ea ar avea consecinţe deosebit de pozitive asupra luptei duse în întreaga lume în scopul zădărnicirii politicii agresive a imperialismului, asupra luptei popoarelor pentru libertate şi independenţă naţională, pentru pace şi progres social.