responsabilitate (DR.) 1. Consecinţă a nerespectării unei obligaţii, care constă în îndato­rirea de a repara prejudiciul cauzat şi, cînd este cazul, de a suporta o sancţiune. — R. civilă, consecinţă a nerespectării unor obligaţii civile, izvorîte fie din contract (r. c. contractuală), fie din delict ori cvasidelict civil (r. c. delictuală). — R. pe­nală, consecinţă a săvîrşirii unei infracţiuni, care constă în înda­torirea impusă de lege făptui­torului de a da socoteală de fapta sa în faţa justiţiei şi de a executa, în caz de condamnare, pedeapsa ce î s-a aplicat. — R. disciplinară, consecinţă a ne­respectării unei obligaţii în cadrul disciplinei muncii şi care constă în suportarea unei sancţiuni disciplinare. 2. Respon­sabilitate internaţională, conse­cinţă a nerespectării normelor dreptului internaţional. Pe lîngă urmările de ordin moral, sta­tele pot avea o r.i. de ordin politic şi patrimonial (ex. r.i. pentru declanşarea unui război de agresiune şi pentru pagu­bele pricinuite de acesta). Per­soanele fizice care au săvîrşit crime internaţionale au o r.i. penală.