Rotor 1. (TEHN.) Organ rotitor al unei maşini de forţă motoare sau generatoare, cu ajutorul căruia, la maşinile motoare, energia fluidului motor se transformă în energie mecanică de rotaţie, iar la maşinile generatoare energia mecanică de rotaţie se transformă în energie a fluidului deplasat. R. este prevăzut cu elemente speciale (palete, cupe etc) active în contact cu fluidul de lucru (aburii, apa etc). 2. (ELT.) Subansamblu rotitor al maşinilor electrice, având funcţiunea de indus sau de inductor (la maşini sincrone); este prevăzut cu înfăşurări electrice, cu poli etc. 3. (MAT.) Rotorul unui câmp vectorial V (x, y, z) = a i + b j + c k (definit într-un domeniu al spaţiului metric euclidian cu trei dimensiuni, în care s-a fixat una dintre cele două orientări posibile).