Ronsard [ronsard], Pierre de (1524—1585), mare poet francez, şef al Pleiadei. Ilustrînd genurile poetice reprezentative ale literaturilor antice, R. a creat în literatura franceză valori universale, mai ales în domeniul poeziei lirice, al satirei şi al poemului filozofic („Ode”, 1550-1556, inspirate de Pândar şi de Horaţiu; „Amoruri”, 1552—1578; „Imnuri”, 1555—1556; epopeea neterminată „La Franciade”, 1572). Volumul său „Cuvinte asupra nenorocirilor vremii ‘ (1562), scris în timpul războaielor civile, este de inspiraţie patriotică. Umanist, exponent al spiritului Renaşterii, dotat cu un puternic temperament liric, R. a fost un delicat cântăreţ al dragostei şi al naturii, pe care le-a asociat într-o intimă comuniune, în poezia să, voluptatea pagina se îmbină cu meditaţia gravă, cu melancolia şi cu visarea graţioasă, erudiţia, uneori pedantă, şi artificiul fiind depăşite de sinceritatea cuceritoare a sentimentului. Înzestrat cu un deosebit simţ al ritmului şi sonorităţii, el a mânuit o metrică extrem de suplă şi de variată, aducând reale inovaţii prozodiei şi fundamentând pentru mai multe secole principalele moduri de expresie ale poeziei franceze. R. şi şcoala să au însemnat un apogeu al liricii rinascentiste. Subapreciat în perioada clasică, R. a fost reabilitat de romantism (Sainte-Beuve). În 1959 a apărut în limba română un volum selectiv din poeziile lui R.