resorbţie (MED.) 1. Proces de trecere a unui lichid sau a unui gaz dintr-o cavitate a organismului (cavitate pleurală, cavitate peritoneală etc), din-tr-un conduct natural al orga­nismului (tub renal) sau din interstiţiul unui ţesut în inte­riorul capilarelor sanguine sau limfatice şi de aici în sistemul circulator (ex. r. unei soluţii injectate, a unui lichid seros sau purulent etc). 2. Proces de dispariţie lentă, prin topire treptată sau prin atrofiere, a unui ţesut sau a unui organ, de obicei străin organismului (ex. r. unei grefe tisulare, r. unei rădăcini dentare).