Rahmaninov, Serghei Vasilievici (1873—1943), compozitor, pianist şi dirijor rus. După ce a activat ca dirijor al Teatrului Mare din Moscova, s-a stabilit în S.U.A. (1917), unde a şi murit. A compus opere („Aleko”, 1892; „Francesca da Rimini”, 1904; „Cavalerul avar”, 1904), lucrări vocal-simfonice (cantata „Primăvara”, 1902; poemul „Clopotele”, 1913), trei simfonii, poeme şi alte piese simfonice, patru concerte pentru pian şi „Rapsodia pentru pian şi orchestră pe o temă de Paganini” (1934), sonate şi preludii pentru pian, lucrări pentru ansambluri de cameră, melodii pentru voce şi pian. Personalitate cu formaţie şi înclinaţii romantice, R. a imprimat muzicii sale un conţinut liric, străbătut de patos şi forţă. Melodismul său de largă respiraţie, bogăţia graiului armonic, coloritul naţional al creaţiei îl leagă de cele mai bune tradiţii ale muzicii ruse din secolul trecut.