radiografie (lat. radius „rază” şi gr. graphein „a nota”; FIZ., MED.), înregistrare, pe film fotografic special, a imaginii structurale a unui obiect obţinute cu ajutorul radiaţiilor X sau γ. R. permite examinarea obiectelor netransparente pentru lumină, bazîndu-se pe proprietatea radiaţiilor amintite de a fi mult mai penetrante. La realizarea r., sursa de radiaţii este dispusă de o parte a obiectului, iar filmul de cealaltă parte. Străbătînd obiectul, radiaţiile sînt atenuate inegal în diferitele puncte ale acestuia (n funcţie de densitatea şi de grosimea materialului), astfel, încît, pe film, componentele obiectelor neomogene se diferenţiază prin contrast. R. se utilizează pe larg în medicină, diferitele ţesuturi sau organe avînd transparenţe inegale la radiaţiile X. Faţă de radioscopie, r. prezintă avantajul de a fixa definitiv imaginea structurală, înregistrînd totodată amănunte pe care ochiul nu le poate percepe la prima vedere (pe ecranul fluorescent). In tehnică, r. se utilizează, mai ales, pentru defectoscopie. De asemenea, se fac r. ale picturilor, care servesc drept replici pentru identificarea originalelor.