Siberia, regiune naturală situată în partea nordică a continentului asiatic, cuprinsă între Munţii Urali şi zona coli-nară a Kazahstanului (în vest), Oceanul îngheţat (în nord), Oceanul Pacific (în est), Munţii Altai, Saian şi fluviul Amur (în sud); face parte din teritoriul Uniunii Sovietice. Suprafaţa: circa 10 000 000 km2. În partea centrală a S. se află fundamentul cristalin al Platformei Siberiene, format în era paleozoică, şi înconjurat de munţii Saian, Baikal, Verhoiansk. Extremitatea estică (peninsula Kamciatka) are seismicitate ridicată. Morfologic, S. se poate diviza în mai multe unităţi mari: a) Siberia Apuseană, cuprinsă între munţii Urali şi fluviul Enisei, este o câmpie întinsă, joasă, slab fragmentată; b) Siberia Orientală, situată la est de fluviul Enisei, este formată mai ales din podişuri cu altitudini medii; c) Extremul Orient Sovietic, situat în estul Siberiei Orientale, are relief muntos, înălţimi mari, care domină depresiunile intra-montane. S. are o climă variată, zonată latitudinal: arctică şi subarctică în nord, temperată spre sud, caracterizată printr-o continentalitate foarte accentuată. Iernile sîntlungi şi aspre, temperaturile coborând în nord-est aproape de —70°C, iar verile reci şi scurte în nord şi calde în sud. În nord, teritorii mari sunt cuprinse de îngheţuri perene. Vegetaţia este zonată latitudinal. Taigaua ocupă circa 7 000 000 km2. S. dispune de bogate zăcăminte de cărbuni superiori (bazinele carbonifere Lena, Kuzbass, al Tunguscelor, Kansk-Acinsk, Irkutsk, Karaganda ş.a.), de petrol (în regiunile Ural, Tiumen, Irkutsk ş.a.), zăcăminte de minereu de fier (în regiunile Angara-Ilimsk, Angara-Pitsk ş.a.), de diamante (în vestul Iakuţiei), metale preţioase, sare şi metale neferoase, mari rezerve hidroenergetice etc.