regiune 1. (GEOGR.) Regiune geografică, regiune mai mult sau mai puţin omogenă a învelişului geografic, căreia îi sînt specifice anumite caractere (de relief, climă, ape, resurse, economie); din interacţiunea acestora rezultă un peisaj geografic propriu, prin care se deosebeşte de regiunile vecine. — R. naturală, a) regiune geografică a cărei fizionomie (peisaj) este dată numai de particularităţile elementelor componente abiotice (aer, ape, roci) şi biotke (plante, animale) şi a cărei dinamică internă se rezumă la procesele legate de schimbul de substanţă şi de energie dintre aceste elemente. Elementele antropice lipsesc sau au un rol cu totul secundar în formarea fizionomiei regiunii (ex. r. deşertului polar, ale tundrei, ale taigalei, ale stepelor uscate montane asiatice, ale pădurii ecuatoriale sud-americane, ale deserturilor tropicale etc); b) unitate teritorială a cărei extindere este marcată de limite naturale (ex. Kalahari). — Regiune zoo-geografică, teritoriu întins care are o compoziţie specifică a faunei ca rezultat al evoluţiei istorice comune în condiţii de relativă izolare geografică. Pe glob există opt asemenea r. R.z. neozeelandeză are fauna cea mai veche, în care mamiferele lipsesc, şi prezintă numeroase endemisme. R.z. australiană (Australia şi Noua Guinee) are o faună foarte originală; dintre mamifere îi sînt proprii monotremele (ex. ornitorincul), iar marsupialele (ex. cangurul) sînt foarte bine reprezentate; mamiferele placentare lipsesc aproape complet. R.z. polineziană se caracterizează prin lipsa aproape totală a mamiferelor, precum şi prin lipsa a numeroase familii şi genuri din. celelalte clase. R.z. neotropicală, care ocupă toată America de Sud şi America Centrală, are numeroase forme proprii, printre care ordinul edentatelor (leneşi, tatu, furnicari), al struţilor americani, subordinul maimuţelor platirine, familia vampirilor. R.z. malgaşă se caracterizează prin familia endemică a tanrecilor (mamifere insectivore primitive) şi a lemurienilor. R.z. etiopiana, care se întinde în Africa la sud de Sahara, are o faună foarte bogată. Specii proprii acestei r. sînt struţul african, cîrtiţa aurie, elefantul african, rinocerul african, girafa, zebra; foarte numeroase sînt antilopele şi carnivorele mari. R.z. indo-malaeză, care cuprinde India, Indochina şi Malaezia, are multe asemănări cu r.z etiopiana. Aici există multe specii de cervidee, sciuride, veveriţe zburătoare, fazani, maimuţe. Este caracteristic elefantul indian şi rinocerul indian. R.z. holarctică, care ocupă toată Europa, Africa de nord, Asia fără partea de sud şi de sud-est, toată America de Nord, are o faună rela¬tiv săracă faţă de întinderea ei. Acestei r. îi sînt proprii cîrtiţele, castorii, dintre păsări tetraornidele, alcidele şi colimbiformele, dintre batracieni urodelele, iar dintre peşti acipen-seridele şi salmonidele. Sînt bine reprezentate sciuridele şi alte rozătoare, bovideele, canidele (lupi, vulpi etc), ursidele etc. Se împarte în subregiunile Palearctica (Europa, Asia, Africa de nord) şi Nearctica (America de Nord). — Regiune floristică, teritoriu întins acoperit cu o floră relativ omogenă, ca rezultat al unei îndelungate evoluţii comune în condiţii de relativă izolare geografică şi care posedă unele familii, precum şi numeroase genuri şi specii absente în celelalte regiuni (grupate în unităţi de vegetaţie proprii). Pe glob există şase r.f. R.f. holarctică ocupă toată Europa, Africa de nord (inclusiv Sahara), Asia, în afară de partea ei sudică, America de Nord pînă la Podişul Mexican. Se caracterizează prin conifere, foioase şi plante erbacee cu un ciclu vegetativ legat de alternanţa dintre vară şi iarnă. Principalele ei subregiuni sînt: arctică, eurosiheriană, chino-japoneză, pontico-central-asiatică, mediteraneană (care uneori este considerată ca o r.f. separată), nord-americană atlantică, nord-americană pacifică, a preriilor. R.f. paleotropicală ocupă Africa, la sud de Sahara (cu excepţia extremităţii ei sudice), sud-vestul Arabiei, India, Indochina, sudul Chinei, Malaezia şi Oceania. Se caracterizează prin păduri tropicale şi savane, cu numeroase specii proprii. Cuprinde subregiunile: indo-africană, malgaşă, malaeziană, neozeelandeză şi havaianâ. R.f. neotropicală ocupă America Centrală, Mexicul, sudul Floridei, America de Sud pînă la 40° lat. sudică. Prezintă păduri tropicale cu palmieri şi arbori de cauciuc, deserturi cu cactuşi, savane, stepe. Cuprinde subregiunile central-americană, americană tropicală şi andină. R.f. australiană are foarte multe sper cii proprii, printre care diverse specii de eucalipt. R.f. a Capului ocupă extremitatea sudică a Africii; are o floră foarte bogată. R.f. antarctică ocupă sudul Americii de Sud, insulele antarctice şi ţărmurile Antarctidei. Are o vegetaţie săracă, formată în special din muşchi şi licheni. 2. (GEOGR., METEOR.) Regiune anticiclonică v. anticiclon. 3. (DR.) Unitate administrativ-teritorială în Republica Socialistă România, alcătuită din raioane şi din oraşe regionale; are o structură economică complexă, cuprinzînd atît centre industriale, cît şi centre agricole. In actuala împărţire administrativ-teritorială a ţării există 16 regiuni. V. şi România.