relief l.(GEOGR.) Abatere pozitivă sau negativă a suprafeţei litosferei faţă de un plan de referinţă general (suprafaţa oceanului planetar), cînd se referă la dimensiuni mari, sau local (suprafaţa unei forme de r. oarecare), cînd este vorba de dimensiuni mijlocii şi mici. în raport cu sensul abaterii de la planul de referinţă, r. poate fi: pozitiv (continente, cîmpuri, culmi, creste, movile etc), sau negativ (bazine oceanice, depresiuni, văi, crovuri etc). Este alcătuit din: elemente de r. (suprafeţe orizontale şi înclinate, ca, de exemplu, versant, povîrniş, cîmp, pod, fund de vale etc), forme elementare de r. care reprezintă asocieri de elemente, ca, de exemplu, valea (care este alcătuită din doi veranţi ce se intersectează sau se racordează în partea lor inferioară prin intermediul unei, suprafeţe orizontale, numită fund de vale), interfluviul (care este alcătuit fie dintr-o suprafaţă plană, orizontală sau slab înclinată, mărginită de două povîrnişuri, fie din două povîrnişuri care se intersectează în partea lor superioară etc) şi forme complexe de r. care reprezintă asocieri de forme elementare de r., pozitive şi negative (cîmpn, dealuri, podişuri, munţi etc). După dimensiuni se deosebesc următoarele categorii: megarelief (continente, bazine oceanice), macrorelief (munţi, podişuri, cîmpii, depresiuni), mezorelief (înterfluvn, văi) şi microrelief (neregularităţi ale căror variaţii altimetrice nu depăşesc cîţiva metri, uneori chiar numai cîţiva centimetri, ca de exemplu: crovuri, movilite înierbate, pîlnii carstice, lapiezuri etc). R. s-a format ca rezultat al acţiunii simultane, conjugate, a forţelor endogene şi exogene asupra suprafeţei Pămîntului. Aceste forţe acţionează în mod antagonist: cînd cele endogene creează, prin mişcări pozitive ale scoarţei, proeminenţe ale suprafeţei Pămîntului, cele exogene tind să le niveleze prin procese de eroziune, iar cînd forţele endogene creează, prin mişcări negative ale scoarţei, depresiuni ale suprafeţei Pămîntului, forţele exogene tind de asemenea să le niveleze, de astă dată însă prin procese de acumulare a materialelor rezultate în urma eroziunii proeminenţelor învecinate. R., prin altitudinea, orientarea şi alcătuirea sa geologică, modifică condiţiile climatice (atît macroclima, cît mai ales microclima) şi contribuie la diversificarea hidrografiei, învelişului vegetal, a celui de soluri şi a faunei. 2. (ARTE PLAST.) a) Lucrare de sculptură caracterizată prin aceea că întreaga compoziţie aderă la un plan-suport faţă de care volumele se desprind mai mult sau mai puţin. în funcţie de gradul de evidenţiere a volumelor faţă de suprafaţa-suport, se disting mai multe feluri de r.: m e p 1 a t (denumit şi r. scobit sau incizat), basorelief, r. înalt (denumit şi altorelief). R. sînt întrebuinţate la decorarea edificiilor, a soclurilor de monumente, a mobilierului, a unor obiecte de artă decorativă etc. b) (în grafică sau în pictură) Modelajul sculptural al volumelor, obţinut prin valoraţi e. c) Tehnică specială în gravură. V. şi gravură.