Sfântul imperiu roman de naţiune germană, denumirea oficială, începând din sec. al XH-lea, a imperiului feudal întemeiat în anul 962 de Otto I sub numele de Imperiul roman. Cuprindea teritoriul Germaniei, precum şi regate, ducate şi teritorii din afara acesteia (o parte a Italiei, Cehia, Burgun-dia, Ţările de Jos ş.a.), care, în diferite perioade, nu erau subordonate împăratului decât nominal. A dus o politică de cucerire a Italiei şi a teritoriilor locuite de slavii polabi. Lupta cu papalitatea pentru dominaţie în Europa apuseană (sec. XI —XIII) a avut drept urmare slăbirea puterii imperiale (care, după războiul de 30 de ani din sec. alXVII-lea, a devenit nominală) şi întărirea autorităţii principilor. Imperiul a existat formal până în 1806, când a fost desfiinţat de Napoleon I.