Seneca, Lucius Annaeus (circa 4 î.e.n. —65 e.n.), filozof, scriitor şi om de stat roman, reprezentant de seamă al stoicismului târziu. A fost preceptorul viitorului împărat Nero, care 1-a silit mai târziu să se sinucidă. Ontologia sumară a lui S. postulează existenţa, dincolo de lucruri, a unei divinităţi inaccesibile minţii umane. Potrivit eticii sale, omul trebuie să se supună destinului în viaţa exterioară, dar poate aspira Ia o independenţă lăuntrică, pur contemplativă, păstrând distanţă spirituală faţă de evenimentele care-l târăsc şi dispreţuind bunurile materiale. Pesimismul şi fatalismul religios al Iui S. au exercitat o puternică influenţă asupra creştinismului timpuriu. Este şi autorul a nouă tragedii, care, lipsite în bună măsură de mişcare scenică, par destinate mai curând lecturii („Medeea”, „Fedra”, „Edip” ş.a.). Op. pr.: „Scrisori către Lucilius”.