Scut 1. (IST.) Armă defensivă confecţionată din metal, din lemn, din piele etc, de diferite forme (dreptunghiulară, rotundă sau ovală) şi mărimi, folosită în antichitate şi în evul mediu. 2. (IND. EXTR.) Dispozitiv de armare mobil, folosit la susţinerea tavanului unei lucrări miniere (galerie, abataj) sau la susţinerea pereţilor unui tunel în timpul săpării acestuia. S. miniere au formă de perete continuu şi se deplasează împreună cu frontul de lucru în abataj. 5. Pentru tunele sunt constituite dintr-un corp cilindric gol, a cărui suprafaţă exterioară este determinată de suprafaţa exterioară a căptuşelii tunelului; în corpul cilindric se găsesc instalaţiile de lucru, platforme orizontale şi pereţi verticali de consolidare. 3. (GEOL.) Regiune întinsă din cadrul unei platforme în care apare, Ia suprafaţa Pământului, fundamentul acesteia, constituit din şisturi cristaline şi din roci magmatice vechi (ex. S. baltic şi s. ucrainean din cadrul Platformei Ruse).