Sclav (în orânduirea sclavagistă, iar mai târziu ca o rămăşiţă a acestei orânduiri), persoană lipsită complet de mijloace de producţie şi de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân. Condiţia de sclav, ereditară, era impusă unui om liber în urma unui război, a unei acţiuni de piraterie sau a unei hotărâri judiciare. Prin eliberare, sclavul, redobândindu-şi libertatea, era inclus într-o categorie socială aparte, distinctă de cea a cetăţenilor cu drepturi depline.