Say [se], Jean-Baptiste (1767 —1832), economist burghez francez, unul dintre întemeietorii economiei politice vulgare. Sub pretextul sistematizării doctrinei economice a lui A. Smith, S. a preluat din aceasta numai elementele superficiale vulgare. În lucrările sale principale, „Tratat de economie politică” (1803) şi „Curs de economie politică”, S. a împărţit economia în trei părţi: producţia, privită ca un proces tehnic subordonat unor legi naturale veşnice, repartiţia şi consumul, tratate complet independent de prima sub motivul neştiinţific că organizarea şi conţinutul acestora ar ţine exclusiv de voinţa oamenilor. S. a renunţat la explicarea valorii prin muncă şi a susţinut că valoarea mărfurilor este dată de utilitatea lor, pe care o creează prin servicii reciproce „cei trei factori ai producţiei” (munca, capitalul şi pământul), şi că, prin repartiţie, posesorii fiecăruia dintre aceşti factori primesc veniturile „ce Îi se cuvin”: muncitorul primeşte salariul, capitalistul profitul (sau dobânda), iar proprietarul de pământ renta. Pe această bază, el a negat existenţa exploatării şi a contradicţiilor sociale din capitalism, susţinând că între aceşti „trei faeton” există o conlucrare armonioasă. De asemenea, susţinând în mod greşit că în capitalism mărfurile se schimbă pe mărfuri şi că fiecare vânzător este şi cumpărător, S. a negat inevitabilitatea crizelor economice de supraproducţie. Teoria lui S. privind „cei trei factori ai producţiei” este reluată sub diverse forme şi în economia politică burgheză contemporană.