Safo (Sappho) (sec. VII— VI î.e.n.), poetă greacă, care a condus, în oraşul Mitilene din insula Lesbos, o şcoală de poezie pentru tinerele fete. A scris epitalamuri, imnuri şi elegii, păstrate fragmentar. Versurile ei, închinate mai ales dragostei, vădesc un lirism de o sensibilitate deosebită, un sentiment viu al naturii, o fire feminină pătimaşă, exprimată cu o sinceritate inimitabilă. Inovaţiile sale prozodice (strofa safică şi versul safic) au fost des utilizate în poezia greacă şi latină (ex. de Catul, Horaţiu).