reverberatie
Tagged as: R
reverberaţie (lat. reverberaţie din reverberare „a respinge, a reflecta”; FIZ.), persistenţă a unui sunet după ce sursa sonoră a încetat să mai emită. R. se datorează reflexiilor sunetului pe pereţi sau pe alte corpuri. Ea condiţionează calitatea unei audiţii. Astfel, dacă durata r. este prea mare, sunetele se suprapun şi cuvîntul sau melodia devin neinteligibile; dacă durata r. este mică, vorba şi muzica apar şterse, lipsite de culoare şi de sonoritate. Pentru diferitele feluri de săli (de teatru, operă, concert, curs etc.) există o anumită durată de r. optimă. R. constituie una dintre problemele importante pentru acustica unei săli. — (TELECOM.) R. artificială, prelucrare electroacmtică a semnalelor sonore, în scopul obţinerii unor efecte asemănătoare celor determinate de r. unei încăperi. Este utilizată în televiziune, pentru obţinerea duratei de r. corespunzătoare scenei transmise, în radiodifuziunea sonoră şi la înregistrările muzicale, pentru reliefarea soliştilor pe fondul muzical etc.