replică (lat. replicare „a îndoi, a întoarce, a replica”) 1. (TEATRU) Element component al dialogului, destinat să determine şi să ANIME o acţiune dramatică; partea finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenţia interlocutorului. 2. (ARTE PLAST.) Repetare a UNEI opere de artă, executată de autor sau sub supravegherea lui, R. poate fi de dimensiuni sau din materiale diferite de cele ale originalului şi poate prezenta şi unele mici modificări de formă. 3. (FIZ.) Mulaj al unui corp obţinut prin depunerea pe suprafaţa acestuia a unei pelicule maleabile, care ulterior este desprinsă de pe corp. R. se utilizează în microscopia electronică, pentru studierea structurii suprafeţelor corpurilor care sînt opace pentru electroni; ele se fac de obicei din colodiu şi au grosimea de 50—200 A. In spectroscopie se folosesc r. ale reţelelor de difracţie, deoarece sînt mult mai ieftine decît originalele.