Rainis, Janis (1865-1929), poet revoluţionar şi dramaturg leton. A fost unul dintre organizatorii „curentului nou”, a cărui aripă de stînga propaga marxismul. Deportat pentru activitate revoluţionară (1897-1903), a activat, după eliberare, ca membru al P.M.S.D. din Letonia. In 1905 R. a emigrat în Elveţia, unde a rămas pînă în 1920. Ca scriitor s-a format sub influenţa lui M. Gorki şi a ideologiei democraţilor revoluţionari ruşi. In creaţia lui R., de o înaltă ţinută umanistă şi artistică, valorificarea tradiţiei literare naţionale şi realist-critice se îmbină cu patosul romantic al ideilor inspirate de lupta clasei muncitoare împotriva capitalismului. Op. pr.: piesele de teatru „Văpaia şi noaptea’ (1905), „Calul de aur” (1910), „Adie, vînt” (1913), culegerile de versuri „O forţă nouă” (1907), „Cei ce nu se uită” (1910), „începutul şi sfîrşitul” (1912), poemul ,,Ave sol!(1910).