rectificare 1. (TEHN.) a) 0peraţie de prelucrare mecanică prin aşchiere a suprafeţelor pieselor metalice, executată pe maşini de rectificat universale sau speciale cu ajutorul sculelor abrazive, în scopul obţinerii unei precizii dimensionale şi geometrice mari şi a unei netezimi superioare, b) Operaţie de modificare a dimensiunilor, formei sau elementelor unei piese, maşini, sistem tehnic, construcţii etc, în scopul readucerii la starea iniţială sau la o nouă stare. — (C.F.) Rectificarea căii, ansamblul lucrărilor de readucere în poziţie corectă, la forma şi dimensiu¬nile reglementare, a şinelor de cale ferată care s-au deformat ori s-au deplasat în cursul exploatării. După obiectul lucrărilor se deosebesc: rectificarea curbelor, rectificarea traseului, rectificarea înclinării şinelor etc. 2. (CHIM.) Operaţie complexă de separare a componentelor volatile cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid; constă dintr-o succesiune de evaporări şi de condensări, în care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat în coloană sub formă de reflux. Se execută în coloane der. (sau de fracţionare). V. şi distilare. 3. (MAT.) Rectificarea unei curbe, operaţia prin care se asociază unei curbe dintr-un spaţiu metric un număr pozitiv, numit lungimea curbei, în cazul în care această lungime există (ex. y = f(x)cu / f(x)єCl [a, b];l= ∫ba√1+f2dx.