Laovorba.ro

adj. (< fr. abyssal) 1. Care apartine abisului, privitor la abis. 2. Care se afla sau care traieste la mari adancimi, in mari si in oceane ( ex. Gropa abisala; zona abisala; roca abisala; animala abisal). 3. Psihologie abisala = termen generic pentru denumirea curentelor psihanalitice care studiaza starturile cele mai vechi si mai profunde [...]

No comments »

s.n. (< lat. abyssus, pr. abysse; cf. gr. abyssos) Prapastie; adancime foarte mare. In textele apocrife abisul desemneaza atat haosul intunericului originar, cat si tenebrele infernale ale sfarsitului.

No comments »

s.f. (< fr. abiose) 1. Starea sau calitatea unui corp abiotic. 2. ( Procedeu de) conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor din ele.

No comments »

s.f. (< fr. abiotrofhie; cf. gr. a “fara“ + bios “viata“ + trophe “hrana“) Slabire sau incetare a functiilor unui tesut, ale unui organ, ale unui organism ( din cauza lipsei factorilor nutritivi).

No comments »

adj. (< fr. abiotique) lipsit de viata; incopatibil cu viata.

No comments »

s.f. (< fr. abiologie; cf. gr. a “fara“ + bios “viata“ + logos “studiu“) Disciplina care studiaza elementele anorganice.

No comments »

s.f. (< fr. abiogenèse; cf. gr. a “fara“ + bios “viata“ + genesis “geneza“) Teorie, conceptie care explica aparitia vietii din material anorganica.

No comments »

adj. (< fr. abiogène) Care este lipsit de viata; care are loc, se petrece fara participarea materiei vii, pe cale anorganica.

No comments »

s.f. (< fr. habileté, lat. habilitas,-atis) Pricepere, iscusinta, indemanare. <> Dibacie.

No comments »

vb. I tranz. (< germ. habilitieren; cf. lat. Habilitare) 1. A imputernici, a face pe cineva apt pentru a savarsi un act juridic. 2. A conferi cuiva dreprul de a practica o anumita profesiune ( in urma unei probe, a unui examen); a acorda un grad, un titlu.

No comments »

adj. (< fr. habile, lat. habilis) ( Si adverbial) Priceput, iscusit, indemanatic. <> Descurcaret, dibaci.

No comments »

s.f. (< fr. abiétinée) Abietacee.

No comments »

s.f. (< fr. abiétacée; cf. lat. abies “brad“) (La pl.) Familie de conifere care cuprinde arborii din specia bradului; (si la sg.) Planta care face parte din aceasta familie.

No comments »

s.n. (< fr. abiéntin) Suprafata rasinoasa extrasa din lemnul de brad, care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si in alcool.

No comments »

adv. ( lat. ad vix) 1. (Modal) Cu greutate; anevoie. Abia merge. 2. (Temporar) De foarte putin timp; chiar atunci. Abia a venit i pleaca iarasi. 3. (Cantitativ, intesiv) Foarte putin. Abia se aude.

No comments »