«Sfânta familie», sau critica «criticii critice», lucrare comună de tinereţe a lui Marx şi Engels, scrisă în toamna anului 1844 şi publicată în 1845, îndreptată împotriva, tinerilor hegelieni” (a hegelienilor de stânga) Bruno Bauer şi adepţii lui („Sfânta familie”), grupaţi în jurul revistei, Allgemeine Literatur-Zeitung”, editată la Charlottenburg (1843-1844). Marx şi Engels critică în această lucrare idealismul speculativ hegelian şi varianta lui subiectivistă, filozofia, conştiinţei de sine” a lui Bauer. Ei combat în special concepţia subiectivistă despre societate şi istorie a tinerilor hegelieni, care atribuiau un rol hotărâtor în istorie personalităţilor „critice”, ignorau importanţa practicii revoluţionare, cerând doar schimbareaconştnnţei, a interpretării lumii, nu transformarea realităţii însăşi. Lucrarea constituie totodată o etapă importantă în procesul cristalizării filozofiei marxiste şi a comunismului ştiinţific: în ea se conturează mai clar ca până acum ideea fundamentală a materialismului istoric despre relaţiile sociale de producţie ca relaţii obiective care determină toate celelalte raporturi sociale. Marx şi Engels arată rolul hotărâtor al maselor în istorie, făcând un pas nou în formularea concepţiei despre rolul istoric al proletariatului; ei prezintă materialismul ca „umanism real”, cu alte cuvinte ca bază a umanismului socialist, şi ca bază „logică” („teoretică”) a comunismului.