„Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei in om”, studiu de antropologie filozofică al lui F. Engels, scris în 1876, care reprezintă o con­tribuţie remarcabilă la expli­carea materialistă a apariţiei omului şi a societăţii omeneşti. Potrivit tezei fundamentale a lucrării, omul s-a creat pe sine însuşi prin muncă, sau munca 1-a creat pe om. Diferenţierea mîinii de picior sub raport funcţional, realizarea şi stabi­lizarea mersului vertical, dez­voltarea creierului, făurirea uneltelor, apariţia limbajului, gîndirii şi conştiinţei, formarea societăţii omeneşti reprezintă momentele principale ale pro­cesului de transformare a mai­muţei în om. în acest proces a existat o interacţiune între muncă, limbaj, gîndire şi so­cietate, factorul primordial, de­terminant fiind munca efec­tuată cu ajutorul uneltelor. Prin transformarea conştientă a naturii potrivit nevoilor sale, omul a triumfat şi continuă să triumfe asupra necesităţii oarbe care domină în natură. Evolu­ţia istorică a omului, arată Engels în încheiere, a creat condiţiile ca el să poată triumfa şi asupra necesităţii oarbe care domină relaţiile sociale, să devină stăpînul conştient al acestora în condiţiile transfor­mării revoluţionare a societăţii.