„Sfânta Alianţă”, organizaţie internaţională reacţionară, creată de monarhii din Europa după căderea imperiului lui Napoleon, cu scopul de a înăbuşi mişcarea revoluţionară şi de eliberare naţională din Europa. Inspirată de ţarul Rusiei, Alexandru I, şi de cancelarul Austriei, Metternich, actul de constituire al S.A. a fost semnat la Paris (1815) de Alexandru I, ţarul Rusiei, de Frâncisc I, împăratul Austriei, şi de Fre-deric Wilhelm al III-lea, regele Prusiei. Anglia a refuzat să adere la S.A. Mai târziu au aderat la S.A. majoritatea suveranilor din Europa- Pactul, reînnoit prin patru congrese (Aachen, 1818; Troppau, 1820; Laibach, 1821, şi Verona, 1822), afirma solidaritatea de interese dintre suverani, care se angajau să se ajute reciproc în lupta împotriva acţiunilor revoluţionare. La congresele de la Troppau şi Laibach (Ljubljana), S.A. a aprobat intervenţia trupelor austriece împotriva revoluţiei din Neapole (1820— 1821) şi împotriva puternicei mişcări revoluţionare din Piemont (1821). Conform hotărârilor congresului de la Verona, trupele franceze au intrat în Spania şi, după ce au înăbuşit (1823) revoluţia burgheză izbucnită în 1820, au restaurat puterea regală absolută. Sfâşiată de numeroase contradicţii interne, S.A. a început să se destrame; o lovitură puternică a primit-o din partea revoluţiei din 1830 din Franţa şi din Ţările de Jos, iar după revoluţiile din 1848-1849 s-a destrămat definitiv.