Scurgere 1. (TEHN.) Proces de deplasare a unui fluid prin care acesta părăseşte o incintă, un mediu poros sau suprafaţa unui corp solid. 2. (GEOGR.) Procesul de deplasare a apei căzute pe suprafaţa Pământului din precipitaţiile atmosferice. Constituie o fază a circuitului apei în natură. Apa provenită din precipitaţii se scurge pe suprafaţa terenului (s. superficială) pe toată întinderea versanţilor şi prin reţeaua de scurgere organizată (ravene, torenţi, râuri) sau se infiltrează în pământ şi se deplasează prin stratele” permeabile (s. subterană). Scurgerea de râu (deplasarea apei în albia râului) reprezintă de fapt rezultatul scurgerii din bazinul hidrografic respectiv. Mărimea s. este cel mai important element în studiile pentru estimarea resurselor de apă; ea este în funcţie de factorii climatici şi de gradul de infiltrare. Valorile folosite mai frecvent pentru caracterizarea scurgerii sunt: s. medie specifică (cantitatea de apă scursă în unitatea de timp pe unitatea de suprafaţă a unui bazin hidrografic), debitul mediu normal al râului, volumul scurgerii medii anuale, înălţimea stratului scurgerii (grosimea unui strat uniform de apă obţinut prin repartizarea pe suprafaţa bazinului hidrografic din amonte de punctul determinat a întregului volum de apă scursă în acel punct) şi modulul scurgerii (debitul specific mediu). — Indice (sau coeficient) de s. r raportul dintre cantitatea de apă scursă într-o perioadă dată şi cantitatea de precipitaţii căzută în acea perioadă pe teritoriul respectiv. Indică ce cantitate din apa provenită dm precipitaţii se scurge şi cât se evaporă sau se infiltrează.