Sandu-Aldea, Constantin (1874— 1927), prozator de orientare semănătonstă şi agronom român. S-a născut Ia Tichileşti (reg. Galaţi). Fiu de ţăran, a făcut studii agricole la Paris şi la Berlin. A fost profesor la Şcoala centrală de agricultură de Ia Herăstrău. Ca agronom, este fondatorul ştiinţei ameliorării plantelor în România („Ameliorarea plantelor agricole”, 1915). Ca scriitor, a debutat cu poezii şi note de călătorie, dar s-a afirmat mai ales ca prozator. Personajele nuvelelor („în urma plugului”, 1905; „Pe drumul Bărăganului”, 1908; „Ape mari”, 1910) şi romanele sale („Două neamuri”, 1906), recrutate din lumea Bărăganului şi a bălţilor Dunării (argaţi, vechili, moşieri etc), sunt naturi elementare şi aprige, mânate de instincte violente. A tradus din H. Ibsen, L. Andreev, P. Loti, H. Sudermann.