Saligny, Anghel (1854-1925), inginer constructor şi om de ştiinţă român; a fost profesor Ia Şcoala naţională de poduri şi şosele şi membru al Academiei Române. În 1882 a proiectat şi construit podurile de cale ferată de pe linia Adjud-Tg. Ocna şi podul dublu de şosea şi cale ferată de pe Şiret, la Cosmeşti, care i-a consacrat reputaţia de inginer constructor. În 1884—1889 a lucrat la construcţia docurilor şi antrepozitelor de la Galaţi şi Brăila, dând soluţii originale, printre care: construcţia fundaţiilor pe straturi de fascine şi piloţi pentru cheiuri, a bazinelor de legătură cu Dunărea pentru silozuri şi folosirea, pentru prima oară în lume, a betonului armat în construcţia silozurilor. Lucrarea lui cea mai importantă este proiectarea în 1888 şi construcţia în 1890 — 1895 a podului peste Dunăre de la Cernavodă, care era la acea vreme cel mai lung din Europa. Proiectul elaborat deS. Aducea două mari inovaţii în construcţia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcţie pentru tabliere de poduri. Între anii 1889 şi 1909 a condus lucrările de amenajare a portului Constanţa, introducând pentru prima oară în România piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare şi proiectând silozurile de cereale şi staţia de petrol. Printre celelalte lucrări ale lui S. se numără linia de cale ferată Tg. - Jiu — Filiaşi, tunelul de cale ferată din Valea Mostiştei, portul Ramadan (Giurgiu) etc. A fost preşedinte al Academiei Române (1907-1916).