Răduleţ, Remus (n. 1904), inginer electrician, om de ştiinţă român, profesor la Institutul politehnic „Gheorghe Gheorghiu-Dej” din Bucureşti, membru al Academiei Republicii Socialiste România, membru corespondent al Academiei saxone de ştiinţe din Leipzig, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării tif ice (1965). Lucrările sale ştiinţifice privesc: teoria genarală a cîmpului electromagnetic, în care a dovedit independenţa dintre teoria mărimilor de stare de primul ordin şi teoria legilor interne ale electromagnetismului; electrotermia, în care a dat prima teorie a impedanţei echivalente a şarjei, totdeauna scurte, a cuptoarelor de inducţie fără fier; sudura electrică în capete şi prin puncte, unde a predetersoinat puterea necesară şi dependenţa ei de curentul de aducţie; frînele de inducţie şi maşinile electrice cu rotoare avînd conductoare masive, pentru care a elaborat teorii mai precise ale predeterminării a cuplului; liniile electrice lungi pentru care a elaborat prima teorie generală a parametrilor lor lineici în regim tranzitoriu. A întemeiat şcoala românească de cercetare electrotehnică bazată pe teoria cîmpului. Este autor a numeroase manuale de fizică şi de electrotehnică pentru învăţămîntul superior şi coordonator şi principal autor al „Lexiconului tehnic român”, apărut, într-o nouă elaborare în 18 volume, în anii 1957— 1966. A fost redactor al revistei „Sudura” (1938— 1947). Preşedinte al Comisiei electrotehnice internaţionale. Laureat al Premiului de stat.