Rutherford [ratefed], Ernest (1870-1937), fizician englez. A fost profesor la universităţile din Montreal, Manchester, Cambridge, precum şi membru (din 1903) şi preşedinte (din 1925) al Societăţii Regale din Londra. Prin numeroase experienţe (absorbţie în substanţe, deviere în câmp magnetic, descărcări în gaze etc), R. a descoperit cele două componente principale, a şi 13, ale radiaţiilor emise de substanţele radioactive şi a stabilit natura particulelor a. A studiat emanaţia substanţelor radioactive, demonstrând că ea reprezintă un nou gaz, radonul, pe care ulterior a reuşit să-1 lichefieze. R. a arătat că prin radioactivitate elementele chimice se transformă în alte elemente (transmutaţie) şi a explicat caracterul statistic al proceselor de dezintegrare spontană. Prin experienţele sale de împrăştiere a particulelor a de către substanţă (1911), R. a precizat şi a consacrat definitiv modelul planetar al atomului. Iradiind azotul cu particule a, el a reuşit (în 1919) să provoace pruna transmutaţie artificială (a azotului în oxigen). Ulterior a realizat transmutaţia majorităţii elementelor uşoare, inaugurând astfel cercetările asupra reacţiilor nucleare dirijate. Op. pr.: „Substanţe radioactive şi radiaţiile lor” (1912). Premiul Nobel pentru chimie (1908).