Rotacism (gr. rhota, numele grecesc al literei r LINGV.) 1. V. rotacizare. 2. (în limba română) Transformarea în r a lui n intervocalic din cuvintele moştenite din latină. R. este un fenomen care caracterizează dialectul istroromân; în dialectul dacoromân mai există astăzi numai în unele puncte din Munţii Apuseni (Scărişoara), unde se spune, de exemplu, bire pentru bine. La sfârşitul sec. al XV-lea şi începutul sec. al XVI-lea, r, cuprindea jumătatea de nord a Transilvaniei, de la Mureş în sus, şi nordul Moldovei. Primele scrieri în limba română (Codicele Voroneţean, Psaltirea Voroneţeană, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzaki) conţin fenomenul r „ceea ce constituie o dovadă că ele provin din regiunea rotacizantă, şi anume, după majoritatea cercetătorilor, din Maramureş.