ricercar (it. ricercare ,,a căuta’ ; MUZ.), compoziţie de tactură polifonică, alcătuită din âteva secţiuni care se cîntă fără întrerupere. Fiecare secimne are tema sa, care trece de la un instrument la altul, ca şi cum fiecare ar „căuta-o”. Iniţial s-au scris r. pentru lăută, apoi pentru orgă, cla­vecin, diferite ansambluri in­strumentale. Piese de asemenea tip se mai numesc şi capricii, iezii. Apărut în sec. al XIV-lea, dezvoltîndu-se trep­tat, r. a dat naştere, în veacul următor, formei de fugă.