reduplicare (LINGV.), repetare a unui fonem sau a mai multor foneme din rădăcina unui cuvînt, folosită în flexiu¬ne, în derivare sau ca mijloc expresiv. în limba română, verbele a da şi a sta au unele timpuri formate cu r.: perfectul simplu dădui, statui şi mai mult ca perfectul dădusem, stătusem, de asemenea imperfectul dădeam, stăteam, ceea ce le dă caracter de verbe neregulate.