Siderurgie (gr. sideros „fier” şi ergon „lucru, lucrare”; METAL.) ramură a industriei metalurgice care cuprinde extragerea şi elaborarea fierului şi a aliajelor lui direct din minereu (s. extractivă), precum şi prelucrarea fierului şi a aliajelor lui până la obţinerea de semifabricate pentru industria constructoare de maşini (s. prelucrătoare); ştiinţă care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizico-chimice şi cu tehnica extragerii, elaborării şi prelucrării fierului şi aliajelor lui. În siderurgia extractivă, cele mai importante operaţii sunt: separarea minereului în mineral şi gangă, concentrarea (mărirea conţinutului de metal în minereu sau în mineral), elaborarea fontei brute, elaborarea fontelor speciale, elaborarea oţelului, elaborarea diferitelor aliaje de fief. Siderurgia prelucrătoare cuprinde: turnarea fontei şi a oţelului în semifabricate, prelucrarea prin deformare plastică (laminarea, forjarea liberă sau în matriţă, trefilarea etc). Şi tratamentele termice ale semifabricatelor sau ale pieselor din fontă sau din oţel (recoa-cerea, normalizarea, cementa-rea, călirea, revenirea etc). V. şi metalurgie.