Semivocala (LINGV.), sunet intermediar între vocală şi consoană, cu însuşiri comune amândurora. Emisiunea unei s. se caracterizează printr-un timbru vocalic, însă canalul fonator se strâmtează, producând un zgomot de fricţiune specific consoanelor. S. singure nu pot forma silabă. În limba română sunt patru s.: e (deal), i (iarnă, mai), o (soare) şi u (ziuă, leu). Sân. Semiconsoană.