Sens 1. (LINGV.) înţeles, conţinut al unui cuvânt, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale. Sân. Accepţie, semnificaţie. — S. gramatical, înţeles al unei forme flexionare sau al unei construcţii sintactice, legat de «exprimarea unor categorii sau a unor raporturi gramaticale. — 5. Lexical, ansamblul reprezentărilor susceptibile de a fi sugerate de un cuvânt în cursul întrebuinţării lui în diverse situaţii. S.l. este comun tuturor formelor flexionare ale unui cuvânt. Există cuvinte cu câte un singur s.l. şi cuvinte care au două sau mai multe s.l. (v. polisemie). La cuvintele cu mai multe s. se pot distinge de obicei un sens fundamental şi altele secundare, un sens primitiv (originar) şi sensurile derivate din acesta. În opoziţie cu sensul propriu se vorbeşte de sensul figurat. — 5. Figurat, transpunere, cu efecte expresive, a imaginii sugerate de un cuvânt dintr-un domeniu de reprezentare în altul (ex., în română, verbul zbura în „timpul zboară fără oprire” sau substantivul floare în expresia „în floarea vârstei” au sensuri figurate). Studiul s. cuvintelor constituie obiectul semanticii (1). 2. (MAT., FIZ.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune (ex. S. de mişcare a unui mobil de-a lungul traiectoriei sale, s. de acţionare a unei forţe de-a lungul direcţiei sale). — 5. de referinţă, sensul în spaţiu la care se raportează o mărime scalară (sau o componentă scalară a unei mărimi vectoriale) capabilă să ia valori pozitive, nule sau negative (ex. S. de r., însemnat printr-o săgeată, al unei axe de coordonate). S. de r. corespunde valorilor pozitive ale scalarului, iar sensul opus s. de r. corespunde valorilor negative. 3. (MAT.) Sens pe o dreaptă, fiecare dintre cele două orientări posibile ale unei drepte, date de câte o pereche ordonată de puncte distincte ale dreptei (x’, x”). Perechile (x’1, x’1), (x’2, x”2) definesc acelaşi sens dacă (x” 1— x’1) (x”2 — x’2) >0 şi sensuri contrare dacă (x” 1— x’1) (x”2 — x’2) 0, iar cel negativ de perechile (x’, x”) cu x” —x’<0. Dreapta R pe care s-a “fixat unul dintre cele două sensuri ale ei se numeşte dreaptă orientată. Un sens al dreptei reale R defineşte un sens pe orice interval al său.