Scolie (gr. skplion „notă”) 1. Cântec aedic în vechea Grecie, care se recita cu acompaniament instrumental. A înflorit în insula Lesbos, răspândindu-se apoi în toate statele greceşti. Alceu, Bacchililide şi Pândar au compus s. 2. Notă gramaticală sau critică destinată explicării textelor antice, în special greceşti, devenită în epoca alexandrină un comentariu amplu asupra operei respective. Genul a fost cultivat de scoliaşti ca: Zenodot, Calimah, Eratostene, Aristarh ş.a. 3. Comentariu final laoteoremă.